Pe scurt
Un test de verificare conform BS 8539 confirmă că ancorele au fost montate corect. Sarcina de verificare este acțiunea caracteristică N_Ek înmulțită cu 1,5 când se testează cel puțin 2,5% din ancore sau cu 1,25 când se testează cel puțin 5%. Testați cel puțin 3 ancore în fiecare zonă distinctă. O ancoră trece testul dacă preia sarcina fără deplasare sau deteriorare.
Acest ghid explică modul în care sunt planificate și efectuate testele la fața locului conform BS 8539:2012+A1:2021. Nu înlocuiește standardul, datele producătorului ancorei sau instrucțiunile proiectantului ori ale inginerului responsabil de lucrare, care stabilește planul de testare, sarcinile și coeficienții. Un test consemnează ce s-a întâmplat în ziua respectivă; nu aprobă o fixare pentru utilizare.
Valori principale
| Sarcina de verificare, cel puțin 2,5% (sub 5%) din ancore testate | N_p = 1,5 × N_Ek |
|---|---|
| Sarcina de verificare, cel puțin 5% din ancore testate | N_p = 1,25 × N_Ek |
| Limita superioară a sarcinii de verificare | 1,5 × N_rec, rezistența recomandată de producător |
| Eșantionul minim | 2,5% din ancore și cel puțin 3 în fiecare zonă distinctă |
| După 1 cedare într-o zonă | 5% din ancorele zonei respective și cel puțin 6 |
| După mai mult de 1 cedare într-o zonă | Testați 100% din ancore (zona sau întreaga lucrare: decide proiectantul) |
| Timpul de atingere a sarcinii de verificare | 30 de secunde, aplicată uniform |
| Distanța minimă până la reazemul punții, teste de verificare în beton | L cel puțin 0,5 × h_ef, potrivit pentru majoritatea testelor de verificare |
Ce este un test de verificare?
Un test de verificare este un test pe șantier care încarcă o ancoră montată până la o sarcină de verificare stabilită, pentru a confirma că a fost montată corect. BS 8539:2012+A1:2021 prevede testele de verificare în Clauza 9.3 și descrie metoda în Anexa B.3.
Un test de verificare confirmă doar calitatea montajului. Nu arată dacă ancora este potrivită pentru materialul de bază: acest lucru rezultă din Evaluarea Tehnică Europeană (ETA) a ancorei sau din teste pentru stabilirea unei rezistențe admisibile. Vedeți când trebuie să testați pe șantier.
Cum se calculează sarcina de probă?
Sarcina de probă este acțiunea caracteristică înmulțită cu un factor de probă: Np = NEk × ν_P,test (ecuația B.11 din BS 8539).
- N_Ek, acțiunea caracteristică, este sarcina pe care proiectul o aplică unui singur ancoraj, fără coeficienți de siguranță. Uneori este numită sarcină nefactorizată. Aceasta este furnizată de proiectant.
- ν_P,test, factorul de probă, este ales de inginerul responsabil cu specificarea fixării. Valorile recomandate de BS 8539 sunt 1,5 atunci când se testează cel puțin 2,5% (dar mai puțin de 5%) din ancoraje și 1,25 atunci când se testează cel puțin 5%. Testarea mai multor ancoraje permite o sarcină mai mică.
Sarcina de probă nu trebuie să depășească de 1,5 ori rezistența recomandată de producător, Nrec, pentru ancorajul și dimensiunea respective în materialul suport respectiv, acolo unde Nrec este cunoscută. N_rec trebuie să țină cont de orice reducere datorată distanțelor mici între ancoraje sau față de margine.
Pagina noastră calculator al sarcinii de testare prezintă această metodă alături de calculatorul pentru testele preliminare.
Câte ancoraje trebuie supuse testului de probă?
Supuneți testului de probă cel puțin 2,5% din ancorajele de pe șantier și niciodată mai puțin de 3 în fiecare zonă distinctă. Alegeți-le aleatoriu.
Împărțiți lucrarea în zone distincte ori de câte ori se schimbă ceva ce ar putea influența modul de montare a ancorajelor: o altă echipă de montaj sau un alt ancoraj, o schimbare a materialului peretelui sau al plăcii ori o fațadă expusă intemperiilor diferit față de restul. Fiecare zonă are propriul minim de 3.
Exemplu de calcul: 160 de ancoraje pe două fațade
| Pas | Eșantion 2,5%, factor 1,5 | Eșantion 5%, factor 1,25 |
|---|---|---|
| Acțiunea caracteristică N_Ek (de la proiectant) | 2,4 kN | 2,4 kN |
| Sarcina de probă N_p = N_Ek × ν_P,test | 2,4 × 1,5 = 3,6 kN | 2,4 × 1,25 = 3,0 kN |
| Limita 1,5 × N_rec, cu N_rec = 2,8 kN | 4,2 kN, deci 3,6 kN este permis | 4,2 kN, deci 3,0 kN este permis |
| Fațada nordică, 60 de ancoraje | 2,5% înseamnă 1,5, deci se aplică minimul de 3: 3 | 5% înseamnă 3: 3 |
| Fațada sudică, 100 de ancoraje | 2,5% înseamnă 2,5, rotunjit în sus: 3 | 5% înseamnă 5: 5 |
| Total ancoraje de testat | 6 | 8 |
Cum se efectuează o încercare de verificare?
O încercare de verificare se efectuează încărcând ancora lent și constant până la sarcina de verificare, atinsă în 30 de secunde, urmărind ancora și materialul suport.
- Verificați că ancora este cea specificată și confirmați sarcina de verificare cu persoana care a solicitat încercarea.
- Poziționați puntea deasupra ancorei. La încercările de verificare în beton, cel mai apropiat reazem poate fi la doar 0,5 × hef față de axa ancorei, ceea ce convine pentru majoritatea încercărilor de verificare. hef este adâncimea efectivă de ancorare. În zidărie, sprijiniți picioarele pe elementele învecinate acolo unde este posibil; la elementele mari, cel mai apropiat reazem poate ajunge la 0,5 × h_ef. Consultați alegerea punții.
- Conectați aparatul de încercare la ancoră astfel încât sarcina să fie aplicată în axa ancorei. Consultați conectarea aparatului de încercare.
- Aplicați sarcina progresiv. Notați sarcina dacă ancora începe să se deplaseze.
- La sarcina de verificare, înregistrați sarcina și urmăriți dacă apar deplasări, fisuri sau deteriorări.
- Descărcați sarcina, demontați aparatul și înregistrați rezultatul.
Măsurarea detaliată a deplasării nu este de obicei necesară la o încercare de verificare, deoarece orice deplasare înseamnă respingere. De regulă, este suficientă o verificare vizuală sau un calibru de interstiții la îmbinarea dintre ancoră și materialul suport.
Ce înseamnă admis sau respins?
O ancoră trece încercarea de verificare atunci când preia sarcina de verificare fără deplasare și fără nicio deteriorare sau deformare a ancorei ori a materialului suport. Orice ancoră care se deplasează sau este deteriorată se înregistrează ca respinsă.
Marcați sau îndepărtați orice ancoră respinsă, pentru a nu fi pusă în serviciu.
Ce se întâmplă când o ancoră nu trece încercarea de verificare?
Când o ancoră nu trece încercarea de verificare, stabiliți cauza și încercați mai multe ancore. O ancoră aleasă și montată corect nu ar trebui să cedeze la sarcina de verificare, așa că tratați orice cedare ca pe un semn că ceva în alegere sau montaj poate fi greșit.
- 1 cedare într-o zonă: investigați cauza și creșteți numărul de ancore încercate în acea zonă la 5% din ancorele sale, dar cel puțin 6.
- Mai mult de 1 cedare într-o zonă: încercați toate ancorele, stabiliți cauzele și reconsiderați specificația. BS 8539 prevede 100% și nu limitează la zonă, așa că întrebați proiectantul dacă se referă la zonă sau la întreaga lucrare.
Comunicați constatările proiectantului și montatorului, pentru a le putea remedia. Înainte de înlocuirea unei ancore respinse, proiectantul confirmă ce se montează, deoarece specificația se poate schimba; apoi un montator competent o montează. Regula este forarea de găuri noi, în pozițiile stabilite de proiectant. Refolosirea găurii vechi necesită în prealabil acordul producătorului sau al unui specialist.
Cel care efectuează încercarea raportează ce s-a întâmplat. Raportul consemnează fapte și nu aprobă fixarea. Consultați ce conține un raport de încercare pe șantier.
Alte întrebări
BS 8539 recomandă un factor de sarcină de verificare ν_P,test de 1,5 atunci când se încearcă cel puțin 2,5% (dar mai puțin de 5%) din ancore și de 1,25 atunci când se încearcă cel puțin 5%. Inginerul care specifică fixarea alege între ele. Sarcina de verificare nu trebuie să depășească de 1,5 ori rezistența recomandată de producător.
Ancorele cu tijă filetată proeminentă pot fi încercate. Un manșon filetat se cuplează pe tijă deasupra piuliței, iar piulița rămâne strânsă la cuplul de montaj. Când sarcina atinge forța de strângere, șaiba de sub piuliță se slăbește, ceea ce marchează prima deplasare. Dacă sarcina de verificare depășește forța de strângere a ancorei, șaiba se va slăbi în timpul încercării, așa că stabiliți cu proiectantul, înainte de încercare, cum se interpretează acest lucru. Ancorele cu cap de șurub nu pot fi încercate fără scoaterea șurubului, așa că luați în considerare specificarea variantei cu tijă proeminentă a aceleiași ancore.
Conform BS 8539, încercările de verificare nu sunt necesare atunci când o ancoră cu Evaluare Tehnică Europeană a fost proiectată, aleasă și montată conform acelei evaluări de o persoană competentă, sub supraveghere. Multe specificații le cer totuși. Pentru ancorajele schelelor, NASC TG4:25 cere încercări de verificare la fiecare proiect.
Nu. „Sarcina de verificare” din BS 8539 nu are nicio legătură cu încercările la sarcina de verificare din secțiunea 3.2.3 a raportului tehnic EOTA TR 053, care aparțin unei proceduri separate pentru ancorele chimice metalice în zidărie.
Nu. În beton, cel mai apropiat reazem al punții poate fi la doar 0,5 × hef de ancoră la o încercare de verificare, ceea ce convine în majoritatea cazurilor și vă permite să urmăriți îmbinarea dintre ancoră și beton. Factorul de reducere αdist nu se folosește la încercările de verificare.
Orice deplasare în timpul unei încercări de verificare reprezintă o cedare și trebuie înregistrată ca atare. O ancoră montată corect nu trebuie să prezinte nicio deplasare la sarcina de verificare.
Surse
- BS 8539:2012+A1:2021 Cod de practică pentru alegerea și montarea ancorelor post-instalate în beton și zidărie, clauza 9.3 și anexa B.3, BSI
- EOTA TR 053:2022-07 Recomandări pentru încercările pe șantier ale ancorelor chimice metalice utilizate în zidărie, secțiunea 3.2.3, EOTA
- NASC TG4:25 Sisteme de ancorare pentru schele, secțiunea 9.6, NASC
Testare de verificare la 25 kN sau 60 kN
Staht t25 și t60 afișează sarcina în timp real și sarcina maximă pe un singur ecran și se conectează prin Bluetooth la aplicația Staht Connect.