Prima deplasare, relaxarea sarcinii și modurile în care cedează ancorele

Prima deplasare este sarcina la care o ancoră începe să se deplaseze în materialul suport, iar pe șantier se citește de obicei la 0,1 mm deplasare. Contează deoarece o ancoră care se mișcă sub sarcina de lucru poate fi suficient de rezistentă, dar totuși nepotrivită, așa că BS 8539:2012+A1:2021 o cere la fiecare încercare pe șantier. (Încercările pe șantier conform unui Document de Evaluare European nu o cer.)

Nu este nevoie să surprindeți momentul exact. Odată ce ancora începe să se miște, de obicei se vede, iar sarcina abia se schimbă între 0,1 și 0,2 mm.

Așteptați-vă la o valoare ridicată acolo unde ancora strânge ceva pe suprafață. De exemplu, la o consolă fixată strâns pe un perete, o ancoră sănătoasă nu prezintă de obicei o deplasare semnificativă până când sarcina nu depășește cu mult rezistența recomandată de producător.

La majoritatea încercărilor, urmăriți îmbinarea dintre placa de tragere și materialul suport, cu ochiul liber sau cu un calibru de interstiții, și notați sarcina la care aceasta se deschide. Dacă trageți de la un cuplaj aflat deasupra unei piulițe strânse la cuplul de montaj, urmăriți în schimb șaiba de sub piuliță: sarcina la care aceasta se slăbește este prima deplasare.

Când inginerul dorește o măsurare corectă a deplasării, montați un comparator:

1. Alegeți un comparator cu precizie de 0,02 mm sau mai bună.
2. Așezați-l pe propriul suport, departe de punte (care se deformează sub sarcină) și de orice beton care s-ar putea ridica. Nu îl fixați niciodată pe punte.
3. Orientați-l spre ancoră cât mai direct posibil; un cadru de tragere cu comparatorul în interior, sprijinit pe capul șurubului, funcționează bine.
4. Notați citirea la sarcină zero, apoi încărcați în cel puțin 10 trepte până la sarcina de cedare estimată.
5. La fiecare treaptă, așteptați stabilizarea sarcinii și a deplasării, apoi notați-le pe amândouă împreună.

Un aparat de testare digital cu modul de deplasare poate trasa pentru dvs. graficul sarcină-deplasare. Măsurarea detaliată face fiecare încercare mult mai lentă, așa că se efectuează doar la cererea inginerului, cum se întâmplă la unele lucrări critice pentru siguranță, pentru ca deplasarea să poată fi comparată cu Evaluarea Tehnică Europeană a ancorei.

Relaxarea sarcinii este scăderea treptată a citirii la o ancoră sănătoasă după ce opriți încărcarea. Este normală și de aceea, la încărcarea în trepte, așteptați stabilizarea citirii și apoi citiți sarcina și deplasarea împreună. Cauza este redistribuirea tensiunilor din jurul ancorei în materialul suport; aceasta încetinește pe durata de viață a ancorei, dar nu se oprește niciodată complet.

Reîncărcați la același nivel: un ancoraj care se relaxează abia mai scade, în timp ce unul care cedează scade din nou și alunecă și mai mult afară.

Această verificare contează cel mai mult la ancorele chimice. Ele nu cedează brusc: după ce aderența s-a pierdut, poate fi nevoie în continuare de o forță mare pentru a extrage ancora, astfel încât o ancoră chimică cedată poate părea că încă ține.

Aplicați sarcina constant, atingând sarcina de verificare în aproximativ 30 de secunde sau sarcina de rupere în 60 până la 90 de secunde, cu excepția cazului în care deplasarea se măsoară în trepte.

Stabiliți regula de oprire înainte de un test până la rupere sau de un test preliminar. Odată ce sarcina depășește forța de strângere obținută la montaj, o anumită deplasare este normală; inginerul decide dacă trebuie înregistrată. Inginerul poate stabili și o limită de deplasare considerată cedare: opriți-vă acolo și menționați limita în raport. Când cele 5 ancore de test preliminar sunt încărcate până la rupere după ce una a cedat, opriți-vă la aproximativ 1.0 mm pentru a limita deteriorarea și considerați acea sarcină drept sarcină de rupere. Consultați testele preliminare.

Ancorele cedează într-unul din trei locuri: ancora însăși, prinderea ei în gaură sau materialul-suport din jur. Testele la forfecare adaugă încă un mod, smulgerea prin efect de pârghie (pry-out), în care ancora este scoasă prin pârghie. Denumiți cedarea după elementul care a cedat.

Consemnați modul de cedare, sarcina și, dacă s-a desprins un con de material, dimensiunile acestuia. Descrieți cum arată ulterior ancora și materialul din jur, inclusiv fisurile. Dacă ancora nu a cedat, eliberați sarcina și consemnați orice deplasare remanentă.

Îndepărtați sau marcați fiecare ancoră încercată până la cedare sau care nu a atins sarcina de probă, astfel încât să nu fie niciodată pusă în funcțiune. Raportul de încercare consemnează ce s-a întâmplat. Acesta nu precizează de ce a cedat o ancoră sau ce trebuie făcut în continuare, decât dacă persoana care efectuează încercarea este calificată să aprecieze acest lucru, și nu aprobă fixarea. Consultați ce conține un raport de încercare pe șantier.

La o încercare de probă nu este permisă nicio deplasare. Orice deplasare observată trebuie consemnată și este considerată cedare. De regulă, o verificare vizuală este suficientă. Pagina noastră calculator pentru sarcina de încercare arată cum se determină sarcinile pentru încercările de probă și cele preliminare. Consultați încercarea de probă explicată.